tirania semnificativului
sa-ti lasi mainile sa respire
pe o oglinda


o musca pe marginea
unui butoi cu vin:
a fi sau a nu fi
asta-i intrebarea
(in vino veritas)


zborul unei muste
pe o fereastra
dolce far niente


in frigul iernii
o musca intepenita iti spune:
et in Arcadia ego


musca beata privind
copertile ceaslovului inchizandu-se
la vida es sueno


pestele mic
in burta celui mare
cata singuratate


bunicul orb
cu carja ca o umbrela
ferindu-se de caderea noptii


dupa prima zi
un melc pipai lumina
si vazu ca e buna


o musca pe un tampon
contempland iminenta ciocnirii
vivere pericolosamente


singuratatea grasa
a luminii de duminica
senzatia etica de multumire


cerul instelat instalat deasupra
fantanilor de iarba in care gangurea bunicul
in mine legea morala da sa-nfrunzeasca


minima:
singuratatea e o alta forma
a oboselii


foile revarsandu-se
dintr-un caiet
memoria - ce inspaimantator!