Dacă tu visezi

Eu scriu acum doar versuri-
Când tu le vei citi,
Unde voi fi eu oare?
Voi fi același eu, cel pururi tânăr
Sau poate un bătrân,
Rememorându-și viața pe un țărm înalt?
Voi fi în iad sau poate
Că fi-voi sus în rai?
Nu poți să știi, dar trebuie să citești-
Eu intuiesc ce are să urmeze.
Dar înțelege că nimic nu e vorbă măruntă,
Talentul nu e cel ce naște glorii false
Sau scrie din plăcere-
Jocul cu destinul nu e plăcerea unui geniu,
Doar calea lui e mersul înainte…
Rime sau doar înșiruiri de cuvinte
Menite să debusoleze cititorul,
Moda aceasta a noului șocant, dar van,
Nu este artă, tu să fugi de ea;
Nu geometria rimei sau ideea
Unui posibil absurd, nenatural,
Fac poezia.
Adevărata poezie e gândire și adevăr,
E oglinda lumii de aici și a celei de dincolo,
E ceea ce vrem să fim și mai presus,
E experiența unei realități iminente
Prin care geniul trece înaintea celorlalți.
Scriu mai departe. Tu… până unde m-ai urmat?
De la un timp, totul devine rimă,
Pare că totul ar fi o poveste-
Dar viața noastră ce e?
Nu uita că totul e un vis,
Dacă tu visezi…