Rostind un monolog


N-ar avea sens să scriu povestea noastră-
S-ar pierde-o viață-n mult prea multe rânduri.
E-atât de simplu: moarte sau viață,
Căci n-au fost fapte, au fost numai gânduri.

Actor pe scena unei vieți pierdute,
Rugat a fi, mereu visând în noapte,
Eu, ce speram, în lacrimi mult prea multe,
Voi duce visurile noastre peste moarte.

Voi face clipa o infinitate,
Când gândurile mele fi-vor fapte;
Va fi o caldă, dar, singurătate:
Tu vei trăi în ale mele șoapte…

Decorul unei stinse vieți umane
Va fi atunci cum ar trebui să fie;
Rostind un monolog de vorbe vane,
Azi doar păstrez o amintire vie…