Schimbat atât de mult


În mijlocul nopții visez realitatea;
Amintirile umbrei ce-am fost
Luminează umbra care sunt astăzi.
Mistuindu-mă sub flăcările trecutului,
Tind către frigul morții.
Schimbat atât de mult în calea destinului,
Cu fiecare clipă altul,
Caut însetat nemișcarea sfârșitului.
Să fiu vioi, chiar vesel? Unde oare?
Căci lumea s-a pierdut demult pe sine…