Din cauză că am o inimă
extrem de inflamabilă,
filtrez cu multă grijă
tot ceea ce-mi poate ajunge acolo,
de aceea sunt oarbă.
De ce nu te-am zărit de la început?
Privind spre tine, simt că te cunosc
mai bine decât mă cunosc pe mine.
La tine vreau să fug
când afară plouă,
cu tine vreau să sufăr
când nu sunt cu tine.
Dar nu te găsesc pentru că sunt oarbă,
iar tu nu exiști,
decât când afară plouă,
și atunci nu te găsesc pentru că nu exiști.
Câteodată mi se pare
că strălucești în spatele meu,
iar când întorc capul,
nu dispari cum s-ar cuveni,
ci stai ca și până atunci,
vizibl, ca să-mi faci în ciudă că nu exiști.
Iar dacă inima mea inflamabilă
nu va arde niciodată,
voi da vina pe tine:
că n-ai vrut să exiști.
Aprilie 2001