Pentru ultima zi le fusese pregatita o targa,
iara prin nouri calcau nestiuti si moi pasi de prelat,
inlantuiti in vocale de foc si piele sorbita, de fraga,
nici nu-i simtisera panda celui Prea `Nalt.

El ii canta despre dimineti linistite,
ea tinea ritmul izbind intre ochii-i de cerb
cu frau de matase si caldele soapte-mpletite,
uitand sa acopere geamul in perdele de verb.

Ei mancau merele coapte, prea-dulci, pentru cina,
in timp ce pe coapse lasau mii de serpi mici sa le urce
si nici nu vedeau cum in adancuri, la radacina,
umbra cea neagra sapa santuri in forma de cruce.

Ea si-apoi el se-nveleau nepasatori cu lumina
el si-apoi ea nunteau bland, intr-un mirabil fruct
se transforma zbaterea gurilor lor, ascunsa vina
le masura cu nedreapta lege paznicul crunt.

Pentru ultima zi le-a fost pregatita o targa
si o torta din veche sutana, altadata cu flori,
privi-veti cum arde, in ultima zi, ca o varga,
curcubeul iubirii si-ale lui izgonite culori.