Am ars toate lucrurile bune
într-o lingură de tămâie.
Începe să miroasă frumos,
se evaporă, iubire volatilă...
Până și praful de aripi de fluture se duce
dacă-l atingi, iar noi am atins
lucrurile bune...
ce ar fi trebuit să rămână intangibile
ca să avem spre ce să facem jogging
dimineața, la auroră când ne uităm
în sus și exclamăm :
Uite, cineva a scris o fițuică pentru
lucrare pe curcubeu...
Oricum nu rămâne ce scrii pe curcubeu
cu cerneală obișnuită,
doar dacă scrii cu vise...
Dar cine mai are timp să viseze?
Avem tot ce ne dorim și, de fapt,
ne dorim din ce în ce mai puțin,
avem din ce în ce mai material
și mai puțin.
26 februarie 2003