Aruncă-mi fibrele cobzei,
Să-mi agăț rândurile în ea,
Alungă-mi firele robi-zei,
Ce-mi mușcă din ochi. Uite, curtea

E plină de fibre de vie
Surprinse tăcut, aburind.
Mă-ntreb: poți opri o stihie
C-un fulg? Piano-plesnind,

Mă-mpresoară fibrele corzii
Ce-nlănțuie poarta de nuc
Cu plete-așchiate din duzii
Butoaielor. PreÈ› de-un izbuc

Tremură fibrele firii
Și-i scutură stâlpii crăpați,
Plăpând scârțâind, orbirii
Îi curge pe fibre stropi mați.