Sunt obosită
De trei zile mă tot pierd
între Infern și Paradis
dar în zadar
caci trupul meu s-a risipit
abandonându-și sufletul
și am rămas
suflet pribeag
printre străini
Dar n-au uitat
Au adunat
din
prezent
trecut și
viitor
a mea cenușă
au frământat-o
cu lacrimi și durere
și au lipit
din ea
un alt trup
mai șlefuit
Dar totuși sunt obosită