Te afunzi în adâncul mării,
Cu valurile îmbrățișându-te.
Te ascunzi în spatele zării,
Găsind o poartă spre eternitate.

Aștepți să vezi cum reapare
O zână ce în mână are,
O floare ce te amețește
Din clipa când o vezi o dată.

Sclipiri ne-nvăluie pe noi,
Cei ce privim la zâne.
Lumini crescute-n întuneric
Menite să ne-ncătușeze.

Înlănțuiți cum suntem,
În trupuri fără viață...
Noi așteptăm lumina
Ce poate ne salvează.

Din negură ne ridicăm,
Sau cel puțin noi încercăm...
Să nu fugim de ce e scris
Să nu ne ascundem în lumi de nedescris.