Am zburat prin mine
Și nu m-am găsit,
Era prea mult tine.
Atunci am incercat să mă găsesc in trupul tău,
Dar tu nu erai in el,
Doar materia ta era , tu nu.

Așa mi-am dat seama că am dispărut.
Am mai privit odată-n mine.

Pluteai in lacrimile mele pe-un sărut
Și tu erai departe
Și eu eram pierdut.
M-am așezat pe malul amintirilor noastre
Să le intreb ce s-a intâmplat
Dar n-au știut să-mi răspundă.
Incepuse să plouă cu frunze
Și ciorchini aplecați de tristețe anunțau toamna noastră,
Scuturând pe pământ dulci obuze.

Deodată ,tu ai răsărit din stâncă,
Izvorul ochilor tăi a intunecat toamna
Atunci când am văzut că-n el
Măcar și două picături de eu mai curgeau incă.