Prima ultimă zi.
Și noapte.

Nu
mi-e deloc
a moarte, deși,
uneori, se întâmplă să împietresc
dansând pe firul
dintre prăpăstii.

Nu mai vorbesc.
Mi-am rătăcit iluziile
printre troiene.

ale tale și ale mele
Culegătoare de timpuri,
câteodată mă pierd
printre zile,
printre destine,- nuiele
șuierate de furtuni
neprevăzute în horoscop:

s-au amețit ursitoarele
și-au încâlcit caierele;
încă dinainte de soartă
împietrirea era tot stare
vibrantă...

Chiar n-am știut!
Începutul a fost o joacă de umbre
ce-au prefăcut,
cândva,
noptile în cristale de zahăr...


30.12.2003