Memorii

Cu gust de poame acrișoare
Revin memorii colective,
Un pic acide și tardive,
Acum. Cînd a trecut ce doare.

Banalitatea, clipă fadă,
Ucide urme naște gînduri,
Încearcă-n mine alte rînduri
Ca toți să știe și să vadă.

Plăceri sădite nasc iluzii
Ce ne adulmecă în taină,
Memorii-nvăluite-n haină
De clipe falnice. Perfuzii.

Intransigenți în adevăruri
Ce n-au un rost precis, anume.
Ne sîntem proprii, făr’ de nume
Aceiași. Și tindem spre ceruri.

Și doar memorii ne unesc agale
Ca niște năluciri bizare
Ca niște ore reci și rare
Cînd ne împovărăm cu jale.

De unde suntem?!? Cîți pornim?!?
Doar ele știu, și tac meschine,
Ne mînă-n cîrd, ca pe bovine
Chiar și atuncea cînd murim.

Rămîn memorii colective
Imagini răzlețe-n ceață,
Și ploi bizare și verdeață,
Și-un vis cu clipe vechi, tardive ...