Durerea continua sa mă întrebe obsedant "de ce?"
plusând mereu peste mâna mea stângă
într-un interogatoriu al peștilor nezburători
înotând alene în fântâna dorințelor de vreme acasă
murene albastre îmi înghițeau cerceii mei de argint
îmi făceau cu ochiul și dădeau leneș din coadă
a tra poco ci vediamo in altra vita signore
eu îi murmuram despre compoziția chimica a materiei organice
ce simplu era dacă ne-am fi bazat numai pe siliciu
ce simplu ar fi putut să fie pe vremea
când geamurile nu erau vopsite pe o parte în negru
și nu prezentau moda de toamna iarnă
redenumindu-se emfatic oglinzi

Atunci mi-am amintit că o puteam condamna la moarte
jucindu-ne de-a viața-ascunselea
(aici ar trebui sa descriu cu lux de amănunte un plan)
un plan tangențial descris de locul geometric
al tuturor lămpilor care mi se aprinseseră intermitent în retine
oprindu-ma programatic să pot marturisi vreodată

signore imi mai spusese cineva doar odată
pomenind de rambursabilitatea creditului ipotecar
atunci mă calificasem în categoria celor pâna în 30 de ani
fără aripi verzi pe umeri
doar cu trei copite de mustangi gemeni
aș fi putut să îmi deschid un cont la o banca afiliată
aș fi putut scrie cecuri cu nume prenume și adresă
doar un simplu codicil supraviețuia
într-o margine de filigran: niciodată în alb

ei bine
între timp eu refuzasem
departe de dacă și numai dacă
îmi scriam primul volum de necesitate și insuficiență
pe un pergament ce raminea mereu diafan
(aici mă opresc și vă fac din spatele meu cu ochiul: ați înteles?)
ei bine
atunci ea, durerea, și-a scos pistolul încarcat de la brâu
și mi-a spus că îmi mai dă încă o sansă
șase gloanțe în încărcător
niciunul orb
orbul în încaperea dintre umerii mei
voi ramine întotdeauna eu
doamnelor sau domnilor
o singură apăsare
câteva de zile de
ce mult l-am...
cât de nedreaptă este...
cum a putut să...
mi se ofereau din oficiu
cu generozitate din partea firmei
munca invalizilor
unde împletisem atâția ani coșuri și scaune de nuiele
ei bine
în momentul acela
ea, durerea
a inceput să tremure
de durere
frica a sărit din spatele ușilor deschise
la timp ca să vadă cum primul glonte
îi zburase un genunchi
ei
durerii
fricii i se făcuse
sete de apa
pe care mi-o cerea din ochi întinzând
mâna spre paharul din dreapta mea
al doilea glonte a nimerit frica în plamâni
care în loc de aer acum i se umpleau încet
cu acorduri din oda bucuriei
al treilea și al patrulea glonte
au spart becul și o lampă cu gaz
i-am mai dat fricii o șansă
un singur glonte
cu care bineînteles a împușcat durerea în cap

murmurându-mi
iarta-ma
ei bine
ea
durerea
nu mai avea nici o șansă
fricii i-am pus glontele în palmă pentru că ar fi hilar
să îmi închipui că ar putea avea înca odată curajul

Într-o încăpere neagră mirosind a pucioasă
lângă două victime fără de trup
mă condamnasem fără drept de recurs la viață
de atunci nimeni nu mă mai întreaba de ce
doar din când în când murmură "ei bine?"

ora s-a terminat

saptămâna viitoare reluam de la
"si atunci?"