Pe ulita uitata-n vreme,
cresc bulevarde obosite
si mor aleile supreme,
sub apasarile dosite.

Aud venind pe drum de ceata,
explozii luminate-n zbor,
de largi rotiri ce mor in viata
si-s mute pe margini de nor.

Balans comod nu e-n uitare,
nici reverii nu sunt in soapte,
elixire puse-n sertare
pot colora piscuri in noapte.

Pastel in frunze ruginite,
cantat de-o voce prapadita,
spalat de valuri odihnite,
renaste pe stanca zidita.