nici un " înainte "
nu se vede la orizont.
doar sfârșituri...
încerc să-mi astâmpăr setea
dar tot îmi rămâne
impregnat în piele
gustul deșertului...
Numai moartea încearcă
să-mi vândă o liniște
închisă într-un bulgăre
de pământ...
în jurul tarabei
oasele cumpărătorilor...
oase fără gânduri
care să le macine...
Îmi roteam amintirile...
busolă...
încercând să mă găsesc
doar că, între respirațiile
timpului...
hoții de buzunare
îmi furaseră universul...