Pe la la patrulea act
Ieșeam.
Erau așa înecați în zbuciumul de pe scenă,
Că nu m-a văzut nimeni.

Apropiații au mânjit cu nămol pe ziduri
Și clanța au feștit-o cu râie
Dar tot am intrat!

Se preling din hău de pahar
Vedenii crescânde:
Răsăriturile marine din dos de pleoape,
Șuvițe de grâne,
Salcâm zvelt crângului înțesat,
Surâsuri de porțelan chinezesc,
Nuri înflorinzi,
Coapse gotice;
Crochiu de mâini amândouă,
Ocheade nestăpânite spre arcadele
De la capăt de unghii...

Mi se răsfiră beția
Și cad de pe pragul crâșmei
În stânca ce se scurge în râu
Săpându-ne defileu...