agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-27 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Privesc azi linistea lacului in zori, tin o undita stearpa prinsa de mal, nu cade nimic! imi spune din nori un munte de om, cu glas de hamal. Departe se aud strigate fumigene, firave flori galbene isi fac cruce, au frunzele demne si-s obligene, ele ma retin, nu ma mai pot duce. Se aude o talanga, ce sa fie oare? o turma de oi paste langa un foc, cainele mi se aseaza la picioare, ne intelegem, nu ne e frica de loc. Si apare luna de la miazanoapte, greeri-mi spun ca sunt licurici, caut ceva dulce, printre soapte, sa le dau la greeri si la furnici. Dar las undita la voia intamplarii, gandesc sa-mi fac de cina un terci, o furnica imi arata in largul zarii, apusul soarelui… si niste ciuperci.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité