Am despartit o lacrima in doua
Si m-am oglindit
In durerea ei.

Si mi-am vazut pe fata
Riduri adanci ca albia apelor
Iar ochii
Imi erau doua izvoare
Care luau lumina
Si-o transforma in torenti.

Si am vazut in spatele meu lumea
Cum se zbatea nelamurita
De pulsul vremurilor
Si forfotea cu neliniste
La trecerea vanturilor.

Sa nu incerci niciodata
Sa frangi o lacrima
Caci din zbuciumul ei
Tu vei putea intelege
doar amarul.