vorbele mi se scurg printre degete,
vântul te-a izbit de stânci
libertate,
și te caută intreaga lume,
obosită de era cunoașterii.

te-ai aruncat de pe culme,
te-a păcălit și pe tine jocul,
credeai că ești liberă,
libertate,
e o iarnă de secole,
primăvara hibernează și ea,
ca și căutarea de tine,
e-nghețat universul,
și tu ai incremenit suspendată intre 2 niveluri,
te privesc de pe pământ cu aripile jumătate strânse,
aș vrea să te văd din cer cu aripile jumătate desfăcute,
pană la urmă ești și tu o problemă de optică,
ca atâtea altele nerezolvate,
și incep să cred că am greșit unghiul.