Acel bărbat venise de la nord
Umbla prin toată iarba de afară
c-o floarea soarelui în loc de cord
și-n gând cu o femeie dulce-amară


își frământa cu mâna părul creț,
le tot spunea copacilor pe nume
căci vrăbiile-n umblet săltăreț
aveau din mersul ei ceva anume


și-atuncea floarea soarelui din piept
îi tresărea și îi rănea rărunchii…

să se fi-ntors în nordul lui perfect
pentru-a-l jeli mătușile și unchii?