Iubirea imi toarna furtuni in sange
copil pierdut in paduri cu ceata
peste ochi am sa rad sa nu imi fie frica
de norii umbrelor din oameni

tot mai greu
tot mai frumos
te vei ploua in mine
picatura in picatura

alaturi am sa vestesc gheata timpului
am sa-i dau de stire ca a doua zi n-am
sa mai vreau moartea
de fiecare data cand soarele tuseste grindina
peste talpile mele si peste ochii mei
batranii ascunsi dupa cer
imi tot spun ca maine poate va ninge

ce bine ca palmele tale se deschid in umbrele
de aer condensat si aurore boreale
am sa suflu peste tine
sa nu mai vrei sa mori
sa nu mai vrem sa murim
precipitati

maine viata
va bate inspre noi