Copilul, gol ieșise din pădure
„Acoperă-te imediat”, îi spuse aspră, societatea
„Cum ai curaj, s-arăți în soare tot ce nu e de arătat ?”
„Cum ai putea, plutind în nouri, să înțelegi realitatea
Ce se cuvine și ce nu ?”
Poetul, gol, ieșise din pădure
Și domnii cenzori l-au și interpelat
Având pe cap gambetele lor lungi
Și mici amărăciuni în buzunare
Ca niște pickpocheți de mâna-doua.
Urși koala de neant stăteau aproape
Vigilenți la cel mai mic semnal s-atace
„Poete jalnic, uită-te la tine
Þi-e crăcănată muza și-i pe spate
Târfindu-se cu orice Pan nevolnic...
Câmpia las’, reintră în pădure
Și-ascunză-ți reci izvoare hâdul chip
Nicicând la față nu te mai vedem!
Și ușureaz’ a noastră osteneală
Cu mâna-ți singur frânghia de gât îți pune...”