peste nopți am stat înainte de tine
într-o cameră mică și întunecată
cu o sticlă de whiskey în mână
meditând în fumul țigarii mele
m-am îndoit în mine
ore am glisat pe scaun
deseori până când ziua s-a deșteptat

neliniștit am adormit apoi
am încercat mereu din nou
după noapte
te-am întors, te-am îndreptat
însă niciodată nu erai adevărat deplină
de ce îmi faci viața atât de grea

ești numai o piesă mică albă
desigur, un puzzle neobișnuit
dar nu ești singură - simt
însă că ceva îți lipsește pentru perfecțiunea

așadar mai caut și acum
zi și noapte
ceva ce te animă
probabil o altă piesă va fi
neîndeplinită ca și tine

până să descopar, neagră magică
undeva pe masa mea
și se înserează

ești interiorul meu