Gânduri ce zboară

Ce bine-i în casă și cald
Afară încet cade ploaia
Eu singur în casă aud
Cum focul pocnește în sobă
Cum lângă casă, pe pământ, pe beton,
Picuri de apă se aud tot căzând.
Și ceasul bate-n continu
Amintind că totul va trece.

Iar eu acum mă gândesc
În clipele astea ce-mi par veșnicie
Că viața e scurtă,
Că viața-i o luptă pe care se poate s-o pierzi,
Că viața e viață, și atât.

O singură viață avem
Și-un singur gând, de-a trăi.
Pentru binele nostru luptăm,
Ne omorâm reciproc,
Pentru ce?

Idei cu toții avem
Și pâinea și vinu-împreună le vrem.
Mântuire acestea aduc,
Dar noi rămânem în continuare tot răi.
Oroare mult timp a fost printre noi
Dar pentru putere și bani luptăm în continu.
Mântuire stigăm, pe Crist lăudăm,
Dar veșnicie cunoaște-vom oare?

Răspunsuri cu toții-așteptăm,
Și-o spunem mereu tot mai tare.
În juru-ne răspunsuri așteaptă,
Dar mintea e misterul,
Ce ne ascunde adevărul.

Generații de oameni pe pământ perinda-vor,
Adevărul alături de ei,în greșeli,
Așteaptă să fie văzut.
Însă,
Pierzarea domnește-n adâncuri…
De om.

Și iată cum liniștea peste casă s-a pus,
Focul nu mai pocnește în sobă
Doar ceasul mai bate veșnicii de-o secundă.

Iar eu tot aici
Cu gânduri, speranțe și vise.