Ce vina port eu ca sunt o floare
Mama a doi copii?
In mirozna dulce a vietii
Crescand bobocii timpurii.

Ce vina port eu mama a doi copii?
Ca in nopti de insomnie
Incalzeam cu vocea blanda
Surasul gingas de copil?

Ca bruma noptii de luna plina
Sa nu acopere mugurii in floare.
Ma imbrac in strae roze
Somnul sa-l veghez.

In zorii diminetii.
Cand soarele rasare.
Se trezesc bobocii adormiti ai vietii.
Transformandu-se in flori mirositoare.

Mirozna florii pretutindeni palpae
In parul incaruntit de timpuri.
Straele roze nu imi pare rau ca sa le schimb
Pe o haina mult mai alba din vesminte purpurii.

Vazand ca acele flori ai vietii
Din muguri adormiti cresc noi boboci.
Ma impac in ciuda clipei grele.
Fiind mandra ca sunt mama a doi copii.

Povata florii adormite peste o vreme poate.
Trezi-va in mintea cruda a celor doi copii.
O lupta apriga de viata.
In ciuda tristei amintiri.

Si daca campul este plin de flori.
Si imprejur e plina viata.
Nici o vina mama nu are.
Ca a fost si este vesnic floare,
mama a doi copii.