Poezii – ușoare astenii de zi
Noaptea insomnia ca o plantă-mi trece
Peste gât tunele cu melancolii.

Poezii ca tot atâtea steaguri,
Pure, inutile aripi care
Nu mai pot purta un suflet mare.

În copilărie, născătoare,
Și, târziu, mâmcați și arși de vii,
Lor le cerem îndurare.

Din volumul “Ape cu plute”, 1975