ti-ai crestat poemul in inima mea
nemasurat de lungi ecouri ale pasilor inca
rasuna pe cararile interzise
pana cand se tanguie salcina-n balta si cocorii zboara
intors pe pamantul vested
mi-am asternut capul
in poala unei campii
ca sa aud cum plang apele de deasupra odata cu mine
au inchis pleoapele gurile raurilor ce-mi curg in aval ultimul strop din tine.

mi-amintesc cum m-am daruit cununa
pentru tineretea iubirii din palmele tale
au rasarit tipete si lung
a fost drumul care ma purtat spre mine insami.

cine sunt eu acum...