dacă păsările nu s-ar așeza niciodată
de unde ar ști ce nu este zborul?
câmpul magnetic al pământului
ar fi materia lor, iar materialismul
ar fi o lume ideală sau, cine știe,
chiar teologie

lipsa aerului din oase ne-a impus
vocabularul și valoarea conceptelor
gândim ceea ce ne determină măduva
să gândim
oscilăm între osmoză și electricitatea
sistemului nervos cel mai nervos –
mi-e poftă de friptură în sânge

visele sunt pofta de a zbura
zborul este pofta de a fi –
chiar și animalele visează
dar animalele nu au zei
ale căror atribute sunt simpli conectori
matematici – infinitul, de exemplu – care leagă
necunoașterea de necunoaștere

de aceea zbor numai în vis și mi-e dor
ca datorită magnetismului să mi se pară
existența de-a dreptul atrăgătoare –
piatra zboară spre centrul pământului
pasărea cade spre centrul universului

raza vieții noastre are valoare matematică
vieții razei nu i-am găsit, încă, valoare –
singurul animal care se îmbată este omul
luciditatea-i o piatră în sine

nu dați cu pietre, nu creați celor aruncați
iluzia zborului
vor intra în coma alcoolică din care nu
se vor mai trezi
lumina zilei funcționează doar pentru că
nu s-a votat, încă, eutanasia

medicul legist semnează bilete de internare
„e mort”, zice el, nerecunoscând aerul din oase –
nu știe și nu va ști niciodată
ce ar fi fost mortul dacă nu ar fi fost mort…