singuratică
în mine viețuiește
o durere senină
o suferință neîncrezătoare
în ea însăși
elegantă și ciudată
ca o domnișoară bătrînă

am ajuns să facem plimbări lungi
seara pînă tîrziu
povestim despre trecut
piese de teatru cărți dezamăgiri
și întotdeauna mă așteaptă
ca și cum ar avea un sentiment
special pentru mine
ne-am învățat unul cu celălalt
ne știm tabieturile orele
gusturile totul
poate chiar ne iubim
platonic
în felul nostru
ea rămîne însă aceeași
singuratică
și tot mai
predictibilă...