POEÞI, voi mari avuți ai vremii lor
Ce i-ați văzut râzând dar și plângând de dor;
Voi învățați cu slovele cerești
Și voi trecuți de porțile împărătești;
Voi ce-ați căutat prin versuri grăitoare
Istorie și fapte, victorii-nălțătoare;
Voi care astăzi stați lumii la hotare
Voi ce decideți ce trăiește și ce moare,
Voi plini de har, voință și lumină
Voi, singurii stăpâni ai lumii ce-o să vină:
Veniți din nou din neamurile-alese
Veniți și arătăți acum ce-nseamnă slove șterse!
Veniți și învățați pe cei care v-o cer
S-ajungă printre voi cu inimă de înger!
Veniți să-i auziți pe cei ce strigă-acum
Veniți de ne-arătați al nemuririi-n versuri drum!

Voi, împărați de printre regi și spade,
Veniți și arătați că zestrea nu se scrie-n șoapte!