moartea n-o să mai vină
mi-am jucat la zaruri toate visele
și-am câștigat
imi strigă de departe ca i-e frig,
desigur, un pretext,
isi stinge singura lumanarea
si, lenesă, se intinde pe toate uitarile mele

intre timp invoc o ploaie de iarbă
urc pe ea dincolo de tine până-ntr-o pasăre
pasarea urcă-ntr-un cântec
cântecul intr-un cer

moartea n-o sa mai vină
e atât de departe că nici nu mai mi-e frig

aș vrea să termin intr-un fel această poezie
dar nu mai am cuvinte
nu mai am nimic
decat pe mine
decât atât si atât