Așez în praf
o amintire,
Și-o floare încă udă;
Că la un pas de prăbușire
Stă inima s-audă.
Dar nici un glas nu mișcă,
Doar foșnet mă străbate;
Prin aerul de frișcă
Am nările uscate.
Simt pulsul agitat
Pe-atingerea-ți vâltoare,
Iar gândul agățat
Mi-e gol, fără culoare.