Nu părăsi, ci uită
Cînd totul este șters,
Cine mai umple timpul
Ce nu mai are sens,
Neînțelegeri mute
Din vremea care-a fost,
Cine-ntre pereți moare
De gînduri, fără rost,
În inima de soartă,

Nu mai pleci nicicînd,
Nu mai pleci niciund'
Nu poți părăsi,
Nu mai poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Dă-mi perle de ploaie
Pe-ntinsuri uscate
Să le-ngrop cu mine
Pregătit de moarte,
Corpu-mi va-nveli
Orgile luminii
Din ruga udă-a ploii
La zeul iubirii
Ce va dicta o lege
Numindu-mă , al ploii rege.

Dar nu pleci nicicînd,
Doar petreci un gînd,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Și voi inventa
Vorbe fără sens,
Ce te vor cuprinde
Cît în suflet mi-ești
Și îti voi șopti
Despre-un alt pămînt
Despre vechi iubiri
Care s-au trecut.

Dar nu pleci nicicînd,
Doar petreci un gînd,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas

Vedem des căderi
De foc, care-a nins
Dintr-un vechi vulcan
Ce se credea stins,
Un pămînt arzînd
Cenuși printre timpuri,
Șterg rănile lui
Cu noi anotimpuri,
Și cînd vine seara
Cerul plin de stele
Luceste alb, negru
Roșu și albastru,
Inepuizabil, în rănile mele

Dar nu pleci nicicînd,
Doar petreci un gînd,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Nu vei putea plînge
Că nu poți pleca,
Te va urmări
Doar lumina mea
Voi dansa, în focul
Cîntecului meu,
Va rîde apusul
ÃŽn umbra-mi de zeu,
Prin ceața de mîine
Poate va lătra
Nemurirea mea
Umbra unui cîine...

Dar nu pleci nicicînd,
Doar petreci un gînd,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"