Vreau să fiu sinceră
cu tine, Adolescență!
Mi-e dor de vraja Crăciunului,
de zâna cea bună
și...de poemul copilăriei!
Mi-e dor de cântecul de leagăn
murmurat printre gene
și ce gust dulce
aveau fructele
din iarbă!
Las în amintire totul,
accept schimbarea ta,
ca pe o ploaie de vară,
ca pe soarele viu,
dar,
dă-mi timp de gândire
când mă-ntrebi de iubire...
Mi-e greu să mă văd
o tânără femeie
când aseară, la culcare,
eram o fetiță...