îți înflorește carnea sub lătratul
mirobolant al cailor sălbatici
în ochii tăi căprui ca înserarea
trec porumbei ușor apatici

vibrează liliacul când răsufli
cu aripi mov prin norii albi
trec umbre peste umbre însetate
și lebedele printre nuferi dalbi

mirobolant nechează și enotul
înșeuat cu vântul de argint
amețitor tac greierii albaștri
pe care cu auzul îi cuprind

vin peștii toți la mal să te asculte
și malul se închide ca un cerc
trec valuri peste trestii adormite
și trestii adormite peste valuri trec

răsună noaptea de tăcere și din cer
se prăbușește luna ca o piatră
se-aude în ostrov enotul cum nechează
și se aud în tine caii care latră…