curg fluturi din cer
se risipesc ca nisipul
ce străbate prin mine
căutîndu-și drum
spre moarte…
spre nimic
spre infinit
și ploaia țipă-n mine
îi e rușine,
rușine pentru că plînge
un pămînt mort
un infern
ce se leagănă pe pleoapa
firului
de viață
rupt de vînt…
și mie mi-e rușine,
rușine pentru
că o aud
silă
pentru că
mă posedă
trist
pentru că nu va înceta
niciodată...