cântece de jale
pe aripa timpului
nășteau sirenele,
anemone-de mare
spre ochii smarald-crud
ai primăverii
își întindeau brațele,
peste frunți amețite
de horele rătăcitoare
prin munții de-acasă
se azvârleau din soare
transparente umbrele...

în secunda

în care

noi

ne-am însemnat pașii
cu boabe bătrâne de nisip
la periferia visurilor.