ochii îmi ard până la rădăcina pleoapelor
acum obosesc parcă mai repede
nu mai știu să mă plimb pe străzi
mă târăsc pe lângă ziduri
nu știu de unde vine și unde se duce întunericul
mă țin după el și el nu fuge de mine
îmi aruncă o bucată de lună ca la câinii flămânzi
are gust de var și oricum nu ține de foame
o umbră se scurge din mine
trebuie să ascund urmele astea care mă fac să vărs
niciodată nu termin la timp
lumina îmi sare mereu în spate
apoi țopăie în jurul meu
ca un copil neastâmpărat
e un joc pe care-l joc pentru prima și ultima oară
de la începutul lui până la sfârșitul meu