Glas de inimi coboară din
cer
și ne
lovește peste conștiința oarbă.
Iluzia sărută
ochii
necunoscuți ai visului
ascuns printre crengile
plînse
ale primăverii
și se pierde.
Tăcere de neant
se zbuciumă
printre
ferestrele nopții
înghețate
de palpitațiile adormite ale inimii
de șarpe
în care nu se aude decît
plîns de copil prematur
…
noaptea cîntă-n palma
vîntului
serenade
și viața devine
mai dulce...