Ce e viața?
Iată o-ntrebare simplă.
Nu știu însă cine-ar putea
Ca la ea să îți răspundă.

De-o citești ca poezie,
Simplă nu îți va părea,
Are-n ea o armonie
Ce în suflet va intra.

Dac-o iei ca pe o proză,
Tu atunci vei constata,
Că viața ta nu e prea roză
Și că mult chin e în ea.

Dacă viața e un cântec,
Atunci singur n-o cânta
Și învață de înger
Ce poți tu să faci cu ea!

Dar, oricum tu ai lua-o,
Nu uita că îi a ta
Și în veci de-acum trăiește-o
Ca și cum e ultima!

20 septembrie 2001