uneori
tăcerile plâng transparent
între parantezele unei ecuații
în care două necunoscute
își răstignesc amintirile
peste falangele orelor de gheață

cu fața lipită de palme
o remușcare se scutură de gesturi
dincolo de noapte

aplecată peste propria singurătate
mi-ating necredința

și sânger