Sunt doar un satelit natural
iți admir intensitatea în scurgerea ei interioară
mișcările lente eliptice în jurul unei idei
albastrul ultramarin și oglindirile de raza în oceanul tău de tăceri... ești cea mai frumoasă planetă!
cum te luminează așa soarele dintr-o parte trezindu-te la viață.
Recunosc; sunt un satelit cam gelos...
asta e, de aceea nici nu las cometele să te atingă...
în căderea lor rectilinie, eu le atrag în găuri negre.. prin tot soiul de intrigi cosmice... și se pierd!
numai Dumnezeu are voie să te privească fără aprobarea mea.
pentru că EL te-a creat pentru mine, din spațiul meu cosmic și timp...
Tu ai timp; eu nu am; dar stau și te privesc:
din față, din spate, din profil... urmaresc cum iți pierzi tu timpul aiurea...
că doar... sunt satelitul tău natural!
... fața mea întunecată tu n-o vei vedea...