Un foșnet dulceag, vijelie nebună
Mă cheamă, te cheamă spre tine, spre mine ...
Acorduri pierdute de pian învechit ...
- Pășește spre mine ...
- Pășind, vin spre tine ...
- Atinge, coboară, înalță lumina,
Acoperă-mi aerul din albastrul abis.
- Ating, mă cobor, mă înalț înspre tine
Mă strânge o frânghie aspră ... ce joc! ...
- Dezleagă, iubito, strânsoarea încinsă,
Privește cum ninge cu soare și foc.
- Dezleg, iubite, amețeala fierbinte
Și mâini, și picioare-mi sunt piatră ...

Furtună-mbibată cu miros de sfârșit,
El cheamă, ea plânge-ntr-un tril amețit ...
Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Te uită, iubito, în zare ... departe ...
Te uită cum arde un foc între noi.
- Departe ... departe ... și ochii-mi scâncesc,
Amară durere-ntr-un zâmbet de chin ...
- Primește-ne-n tine, tu înger ... copil ...
Aprinde focul și dă-ne lumina.
- Chibritul s-a dus, rătăcit în beznă,
Aș vrea să te strig, dar mi-e somn ...
- Te strig eu pe tine ...
- Mă strigi ... tu ... pe mine ...

Vânt adormit de sfârșit de furtună,
El strigă și strigă și ea e mormânt.
Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Te uită, iubito, spre mine ...
Te uită, iubito, cum țip ...
Chipul tău e deja ceară topită.
Degeaba mai plâng ...
O prinde de trup cu mâini tremurând,
"... dansează, copilă, dansează râzând ..."
Acorduri pierdute de pian învechit ...