ÃŽmi simt sufletul plin
de lacrimi neculese
de pe ramurile încărcate
ale dorurilor.
Dureri șoptite doar nopților
îmi apasă greu pleoapele
iar în mine cad
frunzele trecute.
Mi-ascult șoaptele amare
trecând cu zgomot
pe caldarâmul ochilor
și veghez la căpătâiul timpului
pulsând prin mii de adieri,
mii de corzi, mii de clape...