M-aș învoi să trăiesc
dacă mi-ar spune Zeul
ca te vei gândi a doua oară

aș pune săritura în lungime
să se piardă în înălțimile profunde
mirosind a parfum neștiut
a niciunde, nicicând

căci nu mi-ai spus cum te cheamă
iar eu nu am ghicit unde sunt

ciudată e viața,
fir-ar să fie și
depestedrumul ăsta
care nu încetează
să arate spre tine
ca și cum acolo ai fi
ca și cum nu ai locui
fără viză-pașaport-permisiune
la mine în suflet
de-atâta amar de clipă
care durează de-un secol

și pică pică pică
picătura chinezească
în găoacea sufletului meu
pe care-l ridică
și-l coboară
absurd
constant
congruent
și simpaticobrunet
în fiecare seară
zâmbetul tau