Ea mi-a spus sa nu beau apa rece,
Iar eu, ca prostu' i-am promis,
Ca n-o sa beau, chiar daca setea nu-mi va trece,
Si ca nu ma voi opri nicicum, din scris.

N-am rezistat si am baut, cand a plecat,
O inghititura, atat, a fost de ajuns,
Sa inghet soapta, care poposeste in mine,
Si sa izbucnesc, ca un copil, in plans.

"De ce mi-a spus sa nu beau apa rece?"
Ramane enigma, pentru care o sa m-aplec,
Sa culeg fire de praf, murdare de iubire,
Apoi sa le scufund in setea mea si sa le inec.