plouă,
sub inima doar amintiri
se grăbesc să se-ascundă
si mirosul de pâine
si de mamă
si mai e un cantec de gugustiuc
scăpat din vara unei duminici

sunt atât de in miezul acestei ploi
că toate nopțile roiesc peste mine
scuturându-și pene obscure
peste copacul istovit
in care m-am ascuns

mai țin intre buze
o singură vorbă nerostită
mi-e ca o moarte și-o viață
una singură
și tot n-ai sa vii