rătăcit printre războaie pierdute
de strajă
la porțile nopții
stau
cerber nemilos cu propria inimă
răstignită
între speranțe absurde

îmi rezem tâmpla însângerată
de umărul nopții dinapoia mea
pleoapele se îneacă
în lumina crudă
naștere de stea
din pulberea păsării Phoenix

îmi agăț sentimentele zdrențuite
stindard furat de pe o redută
din bătaia tunurilor
de lancea devenită prea grea -
brațele-mi dirijează
simfonia tăcută a vântului
printre himere

inima îmi adoarme
la umbra crenelurilor rănite
de catapultele sorilor
galonați a primăvară generalissimă
visează castele pe Rin
din galaxia pierdută
în mine

din interiorul cetății se aud acorduri
de magie neagră
menestrelul ucis
cântă imnuri sălbatice
hohotului clocotitor al regelui nebun
plângând cumințenia
demonului-bufon

tresar

și gândul
îmi moare
dar nu se predă