Eu m-am născut cu patima nebuniei:
iubesc ca un nebun,
beau ca un nebun,
cânt ca un nebun.

Nu sunt decât un disperat
care creează din câteva versuri
o lume pe care s-o conducă
și s-o jertfească, după plac.

Sunt un fel de creator ratat,
nemulțumit, nefericit,
încrâncenat, îndurerat
și părăsit.



Singura mea alinare
e, din când în când,
mândria bolnavă
că sunt altfel.